De ce “Masa-Poarta-Coloana” arată altfel când înțelegi comanda Arethiei Tătărescu pentru Brâncuși?

În istoria artei românești, legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București reprezintă o punte între creație, memorie și implicare civică. Această conexiune relevă mai mult decât întâlnirea dintre un sculptor și o comandă publică: reflectă o colaborare între artist și o comunitate condusă de o femeie care a înțeles rolul profund al culturii în spațiul public și în identitatea locală. În acest context, înțelegerea ansamblului monumental de la Târgu Jiu, dar și a patrimoniului viu al Casei Tătărescu, oferă o perspectivă completă asupra modului în care arta devine un limbaj al esenței și al continuității.

De ce “Masa-Poarta-Coloana” arată altfel când înțelegi comanda Arethiei Tătărescu pentru Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși rămâne o figură centrală a sculpturii moderne, ale cărui lucrări au redefinit limbajul artei printr-o esențializare a formei. O dimensiune esențială a operei sale este legată de contextul românesc, concretizat prin Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, realizat la inițiativa Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu. Întâlnirea dintre sculptor și această femeie cu viziune a fost posibilă prin recomandarea Miliței Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, iar legăturile culturale se păstrează și astăzi în Casa Tătărescu din București, unde opere ale Miliței adaugă o dimensiune intimă și contemporană acestei istorii. Povestea acestui ansamblu și a oamenilor din spatele lui surprinde o sinergie între artă, comunitate și memorie publică.

Arethia Tătărescu și infrastructura civică a memoriei

Arethia Tătărescu, soția premierului interbelic Gheorghe Tătărescu și președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a jucat un rol determinant în aducerea lui Constantin Brâncuși „acasă” pentru realizarea unui monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial. Educația sa riguroasă, dobândită în Belgia și experiența în activism cultural au transformat inițiativa într-un proiect complex, ce a implicat nu doar artă, ci și o strategie urbanistică și socială. Sub conducerea sa, s-au organizat campanii de strângere de fonduri și s-a susținut protejarea patrimoniului local, iar implicarea sa a fost esențială pentru trasarea Căii Eroilor și pentru integrarea ansamblului în peisajul orașului Târgu Jiu.

Drumul spre Brâncuși: recomandarea Miliței Petrașcu

Legătura dintre Arethia Tătărescu și Constantin Brâncuși nu a fost directă la început, ci a trecut prin intermediul Miliței Petrașcu, o sculptoriță care a fost ucenica lui Brâncuși și un liant între artist și comunitatea gorjeană. Potrivit relatărilor istorice, propunerea de a-l invita pe Brâncuși la Târgu Jiu a fost adresată mai întâi Miliței Petrașcu, care a recomandat cu convingere implicarea maestrului. Această recomandare a fost decisivă, iar acceptarea lui Brâncuși, cu refuzul său de a fi remunerat, a transformat proiectul într-un dar cultural cu valoare simbolică profundă.

Ansamblul de la Târgu Jiu: o lucrare integrată urbanistic și simbolic

Calea Eroilor reprezintă nu doar o secvență arhitecturală, ci o axă care leagă punctele simbolice ale orașului, de la malul Jiului până la zona cazărmilor. Proiectul a implicat exproprieri, aliniamente și o colaborare strânsă cu autoritățile locale și centrale, iar sprijinul financiar a fost obținut prin eforturile concertate ale Ligii Femeilor Gorjene și ale guvernului. Monumentele – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului – sunt elemente care compun un parcurs ritualic, în care fiecare piesă are un rol specific în construirea memoriei colective.

• Masa Tăcerii: un spațiu de oprire și reflecție, cu 12 scaune ce pot simboliza apostolii, sugerând o întâlnire tăcută și solemnă.
• Poarta Sărutului: un prag simbolic al trecerii între cotidian și memorie, între viață și comemorare.
• Coloana Infinitului: o verticală formată din module romboidale, care exprimă ideea de recunoștință perpetuă.

Milița Petrașcu: puntea artistică între Brâncuși și Arethia

Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși, a avut un rol esențial în concretizarea întâlnirii dintre sculptor și inițiativa culturală gorjeană. Implicarea sa în proiecte cu încărcătură simbolică, precum mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, și recomandarea către Arethia Tătărescu au facilitat o colaborare care a depășit simpla comandă artistică, devenind o rețea de susținere a memoriei și identității locale. Prezența sa în Casa Tătărescu, prin lucrările de sculptură ce împodobesc interiorul, păstrează vie această conexiune și oferă o dimensiune intimă a moștenirii brâncușiene.

Casa Tătărescu: patrimoniu viu și legături culturale în București

Casa Tătărescu situată pe Strada Polonă nr. 19 din București adăpostește o colecție discretă, dar semnificativă, de lucrări sculptate de Milița Petrașcu. Aceste obiecte, o bancă și un șemineu, reflectă o continuitate artistică și spirituală ce face legătura între universul lui Constantin Brâncuși și contextul domestic, mai intim, al memoriei culturale. Casa este, astfel, un spațiu în care trecutul și prezentul dialoghează, oferind o experiență diferită față de monumentalitatea ansamblului de la Târgu Jiu, dar complementară acestuia prin profunzimea și discreția sa.

Moștenirea și importanța ansamblului în cultura românească

Ansamblul de la Târgu Jiu reprezintă un moment de coagulare a artei moderne cu memoria colectivă, iar implicarea Arethiei Tătărescu a fost crucială pentru existența și păstrarea acestuia. În ciuda încercărilor de contestare și chiar demolare din perioada postbelică, „Coloana Infinitului” și celelalte elemente au supraviețuit, devenind simboluri ale unei epoci și ale unui mod de a construi identitate prin artă. Casa Tătărescu continuă această moștenire, fiind un punct de întâlnire pentru cei care doresc să înțeleagă complexitatea relației dintre artist, comunitate și spațiul cultural.

Întrebări frecvente