Bullying la Questfield International College, părinți care solicită explicații documentate

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare structurată și măsuri clare din partea instituțiilor de învățământ. Atunci când un copil este supus unor acte repetate de hărțuire și stigmatizare, reacția instituției trebuie să fie promptă, transparentă și documentată pentru a proteja integritatea emoțională a elevului și pentru a asigura un climat educațional sigur. În acest context, redacția a analizat un caz semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera, care ridică întrebări privind modul în care sunt gestionate astfel de situații.

Bullying la Questfield International College, părinți care solicită explicații documentate

Investigația realizată se bazează pe documente, corespondență scrisă și relatări furnizate de familia unui elev care a reclamat un caz de bullying sistematic desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Questfield Pipera. Potrivit surselor, situația nu a fost oprită, în ciuda sesizărilor repetate, oficiale și în scris, adresate cadrelor didactice, conducerii administrative și fondatoarei instituției. Din analiza materialelor puse la dispoziție nu rezultă existența unor măsuri documentate sau a unor răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete.

Semnalări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Conform documentelor analizate, familia elevului a transmis numeroase emailuri către învățătoarea clasei, directorul unității și fondatoarea școlii, solicitând intervenții clare și protecție pentru copil. Cu toate acestea, răspunsurile instituției au fost predominant informale, constând în discuții verbale fără procese-verbale, decizii scrise sau planuri de intervenție. Nu există dovezi privind aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației.

Relatările indică faptul că, încă din primele săptămâni, elevul a fost supus zilnic unor comportamente agresive, inclusiv jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, toate în prezența cadrului didactic titular, fără ca acestea să fie oprite efectiv.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element semnificativ identificat în cadrul situației este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiști consultați de redacție evidențiază că această practică depășește conflictele obișnuite și intră în zona hărțuirii agravate.

Stigmatizarea medicală a fost prezentă în mod repetat în mediul școlar, în prezența altor elevi, fără dovezi ale unor intervenții ferme și documentate din partea școlii. Aceasta a contribuit la izolarea socială a copilului și la pierderea sentimentului de siguranță în școală.

Presiuni către familie și lipsa unei reacții instituționale clare

Potrivit familiei, pe lângă lipsa măsurilor concrete, au existat presiuni, inclusiv un mesaj verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație a fost relatată în contextul gestionării situației și reflectă, conform analizelor redacției, o posibilă formă de excludere mascată, în care problema este delegată familiei prin sugestia retragerii copilului din școală.

Gestionarea informală a situației și documentația insuficientă

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a utilizat un formular de tip Family Meeting Form, care, potrivit evaluării redacției, nu conține elementele necesare unui răspuns instituțional complet: nu indică responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această abordare minimalizează gravitatea situației și diluează responsabilitatea instituțională.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra impactului negativ asupra copilului. Totuși, potrivit relatărilor, aceste solicitări nu au fost respectate în practică, iar copilul a fost expus unor interpelări în fața colegilor legate de demersurile administrative, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul întârziat al conducerii și reacția după implicarea juridică

Implicarea echipei juridice a familiei a determinat o reacție vizibilă a fondatoarei abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională la Școala Questfield Pipera și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii legale.

Impactul psihologic confirmat prin raport clinic

Un raport psihologic detaliat, atașat investigației, confirmă efectele emoționale grave suferite de copil în urma expunerii prelungite la bullying în mediul școlar. Documentul evidențiază anxietate accentuată, retragere socială, teamă și refuz școlar, manifestări compatibile cu un abuz emoțional repetat. Aceste consecințe medicale subliniază gravitatea situației și necesitatea unor intervenții instituționale eficiente.

• Sesizări oficiale înregistrate pe parcursul a peste opt luni
• Lipsa unor răspunsuri și măsuri scrise și documentate
• Utilizarea unei stigmatizări medicale repetate ca formă de umilire
• Presiuni către familie pentru retragerea copilului
• Gestionare informală și lipsă de trasabilitate a intervențiilor
• Încălcarea confidențialității și expunerea copilului la presiuni
• Reacție instituțională întârziată, declanșată de implicarea juridică

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și relatărilor indică o serie de deficiențe în modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat sesizările privind bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală. Lipsa unor măsuri administrative asumate, absența unei documentații clare și reacția întârziată sugerează un cadru instituțional în care protecția emoțională a elevilor nu a fost prioritară. În plus, presiunile raportate asupra familiei și transferul responsabilității către aceasta ridică întrebări serioase privind cultura organizațională și angajamentul instituției față de siguranța copiilor.

În absența unor clarificări oficiale din partea conducerii școlii, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce mecanisme reale de protecție și intervenție sunt implementate pentru a preveni și opri bullyingul în cadrul Questfield International College?

Redacția invită părinții și comunitatea educațională să acorde atenție acestor aspecte și să urmărească evoluția situației, subliniind importanța transparenței și responsabilității instituționale în protejarea elevilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro